Memorandum pentru Reîntregirea României

Noi, membrii Consiliului Unirii, în cadrul căruia activează Partidul Naţional Liberal din Republica Moldova, partide din România, precum şi numeroase organizaţii nonguvernamentale, persoane din diaspora românească,
semnatarii acestui Memorandum, purtători ai memoriei genetice a neamului românesc, comemorăm azi cu pioşenie şi mândrie cea dea 95-a aniversare de la înfăptuirea actului istoric de la 27 Martie 1918, prin care Basarabia, – golgota şi lacrima neamului românesc, revenea la Patria - mamă, după o lungă perioadă de ocupație țaristă (1812-1918). Această unire a căpătat un cadru legalla data de 27 martie 1918, când în ședința Sfatului Țării de la Chișinău se proclama unirea Republicii Democratice Moldoveneşti (fosta Basarabie răpită) cu România :

Motto > În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: « Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România».

Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ;
Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa;
Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan

Actul unirii din 27 martie 1918, înscris cu litere de aur în istoria României,va rămâne pe veci legal şi sfânt, neputând fi niciodată denunţat de nimeni!

Cea urmat după 28 iunie 1940 , documentele de arhivă, cercetările istoricilor din Republica Moldova şi alte ţări, atestă de o manieră indubitabilă, că a fost un rapt tălhăresc, criminal, - o consecinţă directă a tranzacţiei sovieto-naziste din 23 august 1939 privind partajul „sferelor de influenţă" între cele două regimuri totalitare ale secolului XX.
Parlamentele multor state au considerat înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernele sovietic şi german, ca nulă ab initio şi au cerut lichidarea consecinţelor ei politico-juridice, fapt relevat şi în Declaraţia de la Chişinău din 28 iunie 1991.

La 27 august 1991 Parlamentul de la Chişinău PROCLAMA solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE .

Dacă clasa politică ar fi înţeles că Declaraţia de Independenţă este un document sfânt şi ar fi urmat calea decolonizării, decomunizării , modernzării şi dezvoltării , astăzi aveam o altă situaţie politică și social-ec onomică, alte perspective. Trebuia urmată strict buchia Declaraţiei de Independenţă.
Astfel, prin ignorarea fățișă a spiritului și conținutului Declarației, la cei aproape 22 de ani de la proclamarea Independenţei, Republica Moldova, încă mai luptă să arunce la groapa istoriei greaua moştenire sovietică. Bilanţul acestei perioade de timp este cumplit tragic: două conflicte separatiste, o armată străină pe teritoriul statului, o soicietate divizată pe criterii etnice, o treime din cetăţeni plecaţi peste hotare, o limbă fără denumire, o democraţie mimată, un stat capturat cu toate instituțiile sale de către grupări oligarhice corupte şi mafiote, interesele vitale ale cetățenilor total neglijate, regres socio-economic pe toate dimensiunile. R.Moldova a devenit cel mai sărac stat din Europa, - la propriu şi la figurat.

Geneza acestui handicap îşi are originea în minciuna ce a produs dezbinare şi haos în societate, mutaţie în mentalitatea populaţiei din Basarabia încă de la 1812, – unealtă a politicii de colonizare, deznaţionalizare şi genocid.
Acestea sunt adevărurile istorice care trebuiesc spuse cu toaă tăria şi demnitatea, conştientizate şi asumate fără ură şi părtinire, ca bază pentru o reconciliere civică profundă şi durabilă. Altă abordare, a dus şi va duce la menţinerea poporului român în umilinţă, buimăcire şi rătăcire istorică, va duce la demolarea patrimoniului şi valorilor naţionale, prin impunerea falsurilor şi valorilor străine națiunii române.

În ciuda eforturilor factorilor externi şi interni , ostili neamului românesc, s-a produs o coalizare a forţelor intelectuale şi progresiste ale românilor de pretutindeni, rezultând cu crearea la 22 februarie 2012 a unei mişcări unioniste de larg consens naţional, – „Consiliul Unirii”, succesor şi continuator al cauzei Consiliului Naţional al Unirii, fondat la 1 decembrie 1991 de către un grup de parlamentari de la Chişinău şi Bucureşti.

Aastfel, se impune necesitatea ieşirii la rampă a forţelor de orientare unionistă, cu un nou proiect politic, social, economic şi geopolitic, pragmatic şi sincronizat cu acţiuni şi paşi reali spre reîntregire.

În activitatea sa , Consiliul Unirii se ghidează de conceptul de program, expus în „MANIFESTUL UNIONIŞTILOR”, promovându-şi cu consecvenţă moţiunea sa de integrare europeană, prin unirea (reîntregirea) cu România.
Pentru noi, românii, anul 1918 a fost un an cu mare încărcătură simbolică în destinul neamului.
Nicolae Bălcescu, ne-a lăsat o lege: „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă, dar Naţiunea odată distrusă, este definitiv dispărută!”
Această povaţă, a devenit izvorul din care sorbim cu nesaț adevărul, responsabilitatea și mândria că suntem români, a devenit ideologia unionistă a tuturor românilor.
Înfaptuirea statului naţional a permis naţiunii române sa-si puna în valoare energiile, capacitaţile sale creatoare în slujba progresului socio – economic. România s-a înscris în anii interbelici pe traiectoria modernizării autentice, aducându-şi pe plan internaţional o contribuţie substantială la opera de pace si securitate.

Fiind constienţi şi convinşi, că starea de separare actuală a României, în totală contradicţie cu mostenirea pe care anul 1918 ne-a lasat-o, trebuie sa fie indreptată şi că reunificarea, prin înlăturarea irevocabilă a consecinţelor Tratatului Ribbentrop-Molotov, pentru R. Moldova, fiind şi unicul mijloc sigur, de a atinge scopul suprem :îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei şi integrarea în UE, recuperarea decalajelor economice considerabile faţă de Ţara-Mamă, apoi faţă de mediile pe UE :

1. Ţinem sa aducem omagiul nostru celor 86 de deputaţi, români - basarabeni din Sfatul Ţării, care prin semnăturile lor au devenit adevăraţi părinţi cofondatori, dar şi martiri ai României Întregite.

2. Menţionăm că actul unificării statului naţional unitar român în 1918 a fost, în mare măsură, rodul puternicei solidarităţi a neamului românesc, exemplu ce ar trebui să fie urmat şi de contemporanii noştri.

3. Prin activarea Consiliului Unirii, îndemnăm românii de pretutindeni, inclusiv din diaspora, să aibă în agenda lor ca prioritate absolută susţinerea eforturilor pentru readucerea R. Moldova in cadrul României Reîntregite și facem apel către toate partidele liberale și democratice de dreapta, ca forțe politice pro-românești și pro-unioniste din R. Moldova, să dea dovadă de maturitate politică, înţelepciune şi să gaseasca modalitatea, în interesul național, să se unească într-un front comun, constituind o forță puternică, credibilă și reprezentativă a populației majoritare românești din Basarabia.

4. Propunem Parlamentelor de la București și de la Chișinău să inițieze o ședință comună, în care să se evoce evenimentul din 27 martie 1918, să se adopte o poziție comună și unitară în problema națională, în concordanță cu idealurile unității naționale ale statului unitar Român şi spiritului Declaraţiei de Independenţă a R. Moldova din 27 august 1991, să reconfirme actul unirii din 27 martie 1918, aducând ajustările respective în Constituţia României. Ziua de 27 martie 1918 să fie declarată sărbătoare națională.

5. Cerem ca autoritățile celor două state românești, de pe ambele părți ale Prutului, să facă angajamente publice și să asigure fondurile necesare pentru restabilirea din anonimat a monumentului, distrus de către Armata Sovietică în 1944, - “Turnul Dezrobirii Basarabiei” în s. Ghidighici, mun. Chișinău, cu edificarea ulterioară a Memorialului Patimilor Româneşti, care reprezintă omagiul adus martirilor români ai ocupației sovietice, conformându-se declarației politice din 9 iunie 2009, prezentată în plenul Senatului de Președintele Comisiei de Politică Externă a Senatului, care susținea necesitatea construirii acestui Memorial la inițiativele românilor din întreaga lume.

6. Considerăm că cele două guverne de la București și Chișinău au datoria morală, față de destinul neamului românesc, să întreprindă masuri concrete politice și diplomatice pentru a sensibiliza opinia publică internațională, instituțiile Uniunii Europene și celelalte state, asupra dorinței poporului român pentru reunificare printr-un process asemănător celui, prin care cele doua foste state germane au devenit un singur stat.
87,25% dintre români sunt de acord cu Unirea (Sunt rezultatele unui sondaj realizat de către Centrul Român de Studii şi Strategii şi publicat la 17 august 2012, care au scos în vedere, că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor României sunt de acord cu o eventuală Unire a României cu Republica Moldova).

7. În scopul realizarii dezideratului reîntregirii Ţării, Consiliul Unirii propune partidelor politice şi societăţii civile, spre discuţie, următorul proiect de concept (viziunea unioniştilor ) procedural de Reîntregire a Ţării:

Premiza ab initio: Iniţierea proiectului să fie susţinută de ambele Parlamente şi coordonată la nivelul societăţii civile.
Conţinutul structural al Conceptului:
1.Pregătirea şi elaborarea unui studiu istorico-juridic în problema consecinţelor ruperii teritoriului de la Est de Prut de către Rusia (perioada 1812 - 2012);

2. Argumentarea şi elaborarea scenariului Reîntregirii:
2.1. Etapă I – pregătitoare:

elaborarea proiectelor politice, culturale şi socio-economice, în scopul consolidării societăţii de pe ambele maluri ale Prutului, în susţinerea ideii de Reîntregire a Ţării, după modelul german ;
pregătirea (cu strângere de semnături) şi înaintarea către autorităţile române a unei petiţii de revindicare a dreptului la cetăţenia română prin adoptarea unui act normativ, conform căruia toţi basarabenii şi bucovinenii, care au depus în condiţii legale o cerere de redobândire a cetăţeniei române la Ministerul Justiţiei sau la consulatele României din Chişinău, Cernăuţi sau Odesa, să fie recunoscuţi ca cetăţeni români şi repuşi în drepturile cetăţeneşti prin eliberarea de către MAI a actelor de identitate.

Noi, basarabenii ”suntem români și punctum”.Statul român nu ne-a retras cetățenia, noi nu ne-am dezis de ea. Deci, suntem cetățeni romăni cu întrerupere în timp de ocupație străină. Cazul nostru e analogic cu cel al Mitropoliei Basarabiei.
2.2. Etapă II – anularea consecinţelor Pactului Molotov-Ribentrop şi realizarea actului Reîntregirii prin deciziile Parlamentelor de la Bucureşti şi Chişinău;

3. Apriori procesului propriu-zis de Reîntregire:
3.1. Elaborarea şi punerea în acţiune a unui plan strategic de acţiuni comune pentru sincronizarea proceselor social-economice din cele două state românești, elaborarea şi realizarea proiectelor comune, în special, privind modernizarea societăţii şi dezvoltarea Infrastructurii;
3.2. Iniţierea şi negocierea cu UE, SUA şi România a unui plan multidimensional de modernizare (Plan MARSHALL).
Proiectul elaborat urmează a fi mediatizat pe larg, pentru discuţii şi îmbunătăţiri din partea societăţii civile, partidelor politice şi a Instituţiilor de stat de pe ambele maluri ale Prutului, aprobat ulterioar de către ambele Parlamente.
România reîntregită de mâne, noi o vedem prin przma potenţialului uman şi atuurilor politico-economice ale României modernizate cu care ne vom mândri noi, copii şi nepoţii noştri : țară cu o populaţie mai mult de de 25 milioane de locuitori, cu un grad înalt de securitate, a doua mare piaţă în Europa Centrală. Poziţia sa geografică, geopolitică, tezaurul naţional, importanţa resurselor naturale, potenţialul intelectual şi o mână de lucru calificată - sunt factori favorizanţi.
Dumnezeu să ajute naţiunea româna să-şi implinească idealul naţional al reîntregirii.

Consiliul Unirii
27 martie 2013