Mesajul Consiliului de Conducere

Mesajul Consiliului Fundaţiei către

30 de milioane de români din întreaga lume

Frati Romani,

Marele Mihai Eminescu spunea : Patriotismul nu este numai iubirea pământului în

care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.

22 iunie, 28 iunie - două date istorice marcate în ambele state româneşti.

1940: Ca urmare a Pactului de neagresiune Hitler-Stalin şi a Protocolului secret din 23 august 1939, la 26 iunie 1940 URSS adresa României un ultimatum prin care cerea "inapoierea cu orice preţ" a Basarabiei şi cedarea părţii de nord a Bucovinei : "În 1918, Romînia, profitând de slăbiciunea militară a Rusiei, a desprins din Uniunea Sovietică (Rusia), o parte din teritoriul său, Basarabia, atentând în acest fel la unitatea seculară dintre Ucraina şi Basarabia, populată în principal de ucraineni"

Pe 28 iunie 1940 armata sovietică a trecut Nistrul şi a pătruns pe teritoriile românesti. Pe lângă Basarabia şi Nordul Bucovinei, la 29 iunie, tancurile ruseşti ocupă abuziv şi Ţinutul Herţa. In total, 3.776.309 locuitori şi o suprafaţă de 50.762 km2 din trupul României au fost lăsate pradă furiei oarbe a hoardelor ruseşti.

la 22 Iunie 1941, ora 02.20 Romania a intrat in razboi cu URSS scopul principal fiind - redobandirea Basarabiei, luata cu forta pentru a doua oara din teritoriul romanesc.

În acea zi a fost emis renumitul «ORDIN CĂTRE ARMATĂ » - Ordinul de luptă sfantă pentru eliberarea Basarabiei.

Din Proclamaţia catre românii basarabeni de DUPĂ ELIBERAREA Basarabiei şi Bucovinei de Nord de sub ocupaţia rusească:
„ Basarabeni,
Cu vrerea Domnului, PRIN SÂNGELE EROILOR NOŞTRI am izgonit de pe pământul strămoşesc pe duşmanii Neamului, redându-vă libertatea şi credinţa, onoarea şi drepturile.
Am prăvălit stăpânirea întunericului care a pustiit bisericile, casele, avutul nostru.
Am spulberat cu vitejia ostaşilor, cotropirea sălbatică a celor ce v-au ţinut în robie şi au răspândit, pe pământul nostru, moartea şi focul.
Ne întoarcem răzbunători în glia moldovenească a lui Ştefan cel Mare reaşezând de a pururi temeliile Neamului românesc.
…
Meritaţi-vă morţii, meritaţi-vă Patria!
Trăiască România! »

7 iulie 1941
Ion Antonescu

La 1 noiembrie 2014, se vor împlini 72 de ani de când pe o colină în afara oraşului Chişinău, pe traseul barierei Sculeni la 2 km. pe partea şoselei ce vine dinspre Străşeni – Ungheni a fost inaugurat Turnul dezrobirii Basarabiei, înălţat din iniţiativa Guvernului Basarabiei în amintirea eliberării Chişinăului de sub ocupaţia sovietică.

Unul din autorii monumentului este arhitectul român Octav Doicescu, personalitate de frunte a arhitecturii moderne româneşti.

Monumentul „Turnul Dezrobirii Basarabiei", ca valoare arhitectural-culturală, stă în rănd cu renumitele capodopere ale lumii: „Coloana Infinită” (Coloana Recunoştinţei fără sfârşit) – operea genialului nostru sculptor Constantin Brâncuşi şi Columna lui Traian, toate având, semnificativ şi înălţimea de 30 m.

Într-un articol scris pe această temă, Vasile Şoimaru menţiona: „Niciun complex memorial din Basarabia de azi, creat de bolşevici cu cheltuiala şi jertfa basarabenilor ocupaţi şi înfometaţi de ruşi, nu este atât de măreţ, nici măcar asemănător acestui ansamblu, care exprima esenţa adevăratei noastre Eliberări Naţionale.

După anul 1944, la sosirea sovieticilor, acest măreţ şi impunător Monument, o frumoasă realizare arhitecturală în răsărit de Ţară, a fost distrus de armata sovietică.

Prin acest act de vandalism şi barbarie crasă, manifestat prin ştergerea de pe faţa pământului, prin dinamitare şi cu şenilele de tanc a acestui monument – simbol al nemuririi neamului românesc, cotropitorii ruşi (sovietici) au adus o insultă la memoria celor căzuţi în luptă penta eliberare şi demnitatea întregului neam românesc. Nimicind acest simbol sacru al libertăţii, dobândite cu preţul a zeci de mii de vieţi omeneşti, barbarii cominternişti au urmărit şi un scop mai diabolic – ştergerea forţată a memoriei istorice, umilirea şi asimilarea naţiunii titulare.

Măreţia Memorialului şi solemnitatea evenimentului de inaugurare au însemnat actul de reabilitare a demnităţii naţionale, umilite prin cedarea teritoriul Basarabiei şi părţii de nord a Bucovinei , urmare a Pactului de neagresiune Hitler-Stalin şi a Protocolului secret din 23 august 1939.

Turnul Dezrobirii este un rezumat al unei etape a Istoriei Românilor de după anul 1812, simbolul spiritualităţii şi nemuririi Naţiunii Române.

„ Cred că refacerea Turnului de la Ghidighici ar fi cea mai merituoasă contribuţie a noastră la acest act de eliberare naţională, început la finele sec. XX „. Aşa crede Andrei Doicescu, fiul arhitectului acestui Turn. Aşa credem şi noi…

Aderăm la apelul Consiliul Unirii prin care a fost exprimată speranţa în realizarea cu ajutorul lui Dumnezeu a intenţei ferme de iniţiere a proiectului de refacere a «Turnului Dezrobirii Basarabiei» de la Ghidighici (renăscut din propria cenuşă ca Pasărea Phoenix din legendă – expresia dl. V. Şoimaru), apelând pe această cale la susţinerea financiară şi materială, cooperarea din partea organismelor ambelor state româneşti, în special al Primăriei mun. Chişinău, prin atribuirea terenului pentru amplasarea Memorialului , pentru ca nu mai târziu de 1 noiembrie 2014, la 72 de ani de la prima sa inaugurare, să instalăm o piatră de temelie sub fundaţia viitorului monument.

Ne punem speranţa la receptivitatea celor 30 de milioane de români din întreaga lume... .

Pe lângă monument, pe viitor, ar fi bine veniă şi construţia unei biserici, unui muzeu, lărgind aria monumentului până la un Memorial al Patimilor Poporului Român, loc sacru de perelinaj pentru neamul românesc, un monument al memoriei româneşti – 200 de ani de ocupaţie străină, un monument pentru înveşnicirea actului Unirii din 27 martie 1918 şi numele martirilor Anton Crehan, Daniel Ciregureanu, Pantelimon Halippa, Elena Alistar, Pantelimon Erhan, Gherman Pântea, Grigore Cazacliu, Vladimir Bogat, Elefterie Silidiu şi toţi care au militat pentru Unire.

Acest măreţ Memorial al neamului românesc, predestinat să servească generațiilor viitoare ca:

loc de reculegere,
înălţare morală şi
mândrie naţională...

Consideram ca cele doua guverne de la Bucuresti si Chisinau au datoria morala sa dea curs si sa se implice in refacerea Memorialului - proiect de o însemnătate inestimabilă pentru dăinuirea Naţiunei Romăne , să întreprindă măsuri pentru lichidarea consecinţelor Pactului de neagresiune Hitler-Stalin şi a Protocolului secret din 23 august 1939.

Totodată, menţionăm cu stupoare că, legislaţia în vigoare a R. Moldova în domeniul protejării patrimoniului istorico-cultural este ignorată, practic, în totalitate. Sunt trecute pe linie moartă obligaţiunile internaţionale ale R. Moldova asumate odată cu ratificarea unui şir de Convenţii ale Consiliului Europei şi UNESCO în domeniul protejării patrimoniului cultural. Este o sfidare a bunului simţ că R.Moldova nu cunoaşte deocamdată niciun precedent juridic de tragere la răspunderea vreunei persoane fizice sau juridice responsabile de demolarea sau mutilarea obiectivelor de patrimoniu cultural (doar pe parcursul unui an au fost înaintate şi rămase fără vreun efect palpabil peste 20 de sesizări pe acest fel de cazuri în organele procuraturii). Nimeni nu poate estima cât va „plăti” statul nostru în ura distrugerii metodice la care este supus patrimoniul cultural, la care acesta este condamnat prin situaţia deplorabilă de astăzi, când interesele economice de moment sunt contrapuse intereselor culturale ale ţării. Nimeni nu poate estima care vor fi repercusiunile acestei atitudini nihiliste faţă de trecutul nostru, faţă de mărturiile civilizaţiei noastre,de trecere a poporului nostru prin istorie,asupra generaţiilor în creştere. Putem invoca Constituţia, legislaţia naţională,documentele europene în domeniu semnate şi ratificate de ţara noastră, putem aduce multiple alte argumente în favoarea necesităţii protejării monumentelor, în situaţia creată însă, este un lucru deosebit de important ca Dumneavoastră, cei împuterniciţi cu înalte demnităţi de stat, să nu admiteţi irosirea definitivă a capitalului cultural de care încă mai dispune ţara noastră. Este necesară voinţă politică pentru a se trece de la protejarea declarativă la protejarea reală a patrimoniului cultural al ţării.

Pentru “vina” de a fi români, basarabenii au fost deportaţi, înfometaţi, închişi, torturaţi, ucişi. Dorinţa de reunire cu Patria-Mamă a rămas, însă, în minţile şi inimile multora. Ce ne-a fost luat pe nedrept trebuie să revină acasă prin reîntregirea Republicii Moldova cu România.

Unirea Basarabiei cu Romania va fi opera voinţei noastre, in baza Declaraţiei de Independenţă, care spune:

„REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT SI DEMOCRATIC, LIBER SA-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL FARĂ NICIUN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE SI NAZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI IN SPAŢIUL ISTORIC SI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.”

Deviza noastră: România reîntregită va renaşte prin adevăr, dreptate, ordine, muncă, demnitate şi credinţă!

Fraţi români,

Oferiţi o zi din viaţa Dumneavoastră ŢĂRII, din al cărui neam vă trageţi – DACIA/ROMÂNIA, în hotarele sale străbune – aşa cum spunea, în poemul “DOINA”, marele nostru poet naţional MIHAI EMINESCU.

Cu deosebită consideraţie,

Membrii Consiliul Fundaţiei.